hai sa ne gandim la ceva, poate candva, cand nu existau banii, ci trocul, oamenii nu erau asa insetati dupa bani, dar nu neaparat de la bani oamenii au inceput sa fie atat de cruzi, dar eu vreau sa vorbesc de ziua de azi, de maine, de poimaine, dar nu din trecutul preistoric. SAU poate primii oameni nu erau rai, poate erau buni, nu aveau reguli, nu aveau din ce sa se certe pentru ca totul era prea simplu… viata de azi s-a complicat, intradevar, nu vroiam sa fiu o femeie ca Eva, dar oamenii de azi sunt pur si simplu rai. cel mai simplu spus, rai. sunt insetati ca niste vampiri de orice castig material, si fac orice ca sa se faca cum vor ei, incalca regulile, fur, bat, mint, omoara uneori, inseala etc, unii gresesc, si ajung la parnaie, altii joaca bine si isi traiesc viata fara sa isi simta mainile patate de sange, judeca si ei nu cred niciodata ca vor fi judecati, dar niciodata nu sti ce e dupa colt. pai.. oricine uraste sa fie mintit. bataia – nu o inteleg, de ce trebuie sa ranesti si sa fi ranit? ca sa te umfli in pene ca oh uite ce bun sunt la spart dinti, sau uite cati dinti imi lipsesc- sec, mai sec precum vinul. deobicei un lucru facut are 50-50 sanse sa fie facut iar, facut a2a oara sigur este repetat si a 3-a oara si a 4-a oara.. si ma refer la crime, cei care ucid o persoana nu sunt criminali perfecti, si lasa urme, crimele se descopera de oameni obisnuiti, inainte sa “parasca” sunt uneori omorati de criminal, de ce? faci orice sa iti ascunzi prima crima. okei, daca ma gandesc nu numai la crime de regula asta, e in orice, in minciuna, infidelitate, bataie, in viata de zi cu zi a minunatului an 2011. Eu? eu nu pot face nimic decat sa comentez despre ei cum comentez orice alt subiect. daca m-am saturat de ei? nu pot da un raspuns concret, unii oameni merita inchisoare altii sunt doar naivi si platesc pentru greselile altora, nu poti sa iti dai seama doar uitandu-te in ochii lor, unii sunt nevinovati dar din motivele lor acopera pe cineva..pentru ca justitia si viata de acum e murdara, mizerabila, poti dintr-o prostie sa iti pierzi cativa ani din viata dupa niste bare de fier, care cica ti-ar alunga raul din tine.nimic nu mai poate fi clar in ziua de azi, persoana de care te-ai indragostit si stai cu ea/el de atatia ani te minte cu ceva imens si dureros, tu avand toata increderea in acea persoana, poate si un prieten sa faca asta, dar difera de la caz la caz. sunt unele greseli care le fac prietenii dar merita iertare pentru ca ei nu sunt rai, probabil au avut un motiv anume… partea grea e sa sti cand in fata ta ai un prieten sau un strain care vrea sa iti faca numai rau, nu avem aceasta super-putere, asa ca suntem pusi in fata zidului, pe care va trebui sa ne cataram, sa vedem dac acolo sus e un prieten care ne tine de mana, sau cineva care te impinge sa cazi jos. sunt curioasa de viitor, daca pana acum cruzimea a evoluat incredibil si nemapomenit, ce va fi peste 10 ani? sau … 1 an -2? ce se intampla cand eu nu o sa mai rasuflu si nu va avea cine abera despre toate tampeniile astea? daca toti se vor schimba in rau, si planeta nu se va incinge ca un cuptor de la incalzirea globala, ci pur si simplu vor fi razboaie peste razboaie si boli si ucideri si sinucideri si asa va scade populatia incetul cu incetul??
DOAMNE am inceput sa dau in pesimism urat, dar e doar o singura parere, mai am o gramada, dar am vrut eu s-o deslusesc pe aceasta
uneori imi vine sa intru intr-o camera mica, goala, si sa ma descarc, sa tip pana simt ca totul a iesit din mine, toate amintirile, tot prezentul, si viitorul, sau sa ma urc pe un bloc de 14 si sa se repete scena. pentru ca mereu dupa ce mi se umple paharul am altul si se umple si el si tot asa…pana cand din mine se va revarsa o cascada, dar nici asta nu stiu, pentru ca sunt facuta sa tolerez, si sa suport, si cele mai oribile faze… din partea prietenilor, parintilor? probabil, cum am spus, asa sunt creata, sa accept orice moft al oricui, dar intradevar am si eu momentele mele, dar nu fac pe nimeni sa planga, si nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar cand vine atata ura din atatea parti si colturi ale lumii asteia ce mai poti face… cedezi sau suporti, accepti si continui, vezi pe altii si indrumi, ai grija si treci mai departe, sau cel putin asa decurge viata mea, mereu ma plictisesc de monotonie, dar daca fiecare om spune ca -asta e felul meu de a fi, nu ma poti schimba- pot aproba, si spune asemenea ca uite.. asa trec eu fara sa ma plang prin fel si fel.
o prietenie e defapt ca o floare pretioasa, nu o poti uita pe masa.. nu poti sa crezi ca ea se dezvolta singura, trebuie sa o ingrijesti, sa o uzi, si apoi poti vedea cat de frumoasa poate creste – aici l-am citat pe John Lennon(nu ma compar cu el, il citez), dar.. m-am gandit si la acest citat, tu poti avea grija de “floare” dar cealata persoana? de cealata nu este zis nimic.. ca si cum nu ar avea nicio obligatie, dar sa ingrijesti o prietenie nu este o obligatie, sti..nu poti trai fara un umar pe care poti plange, un umar pe care poti barfi, un umar pe care poti bea, un umar pe care sti ca e acolo pentru tine, oriunde, si in umbra ta, si ca oricand ai ceva pe suflet si te framanta, poti sa ii spui acestui umar, si sti ca te asculta.
problema cu adolescentii de azi (sau din toate timpurile, eu nu am calatorit in trecut sau in viitor, si pot spune ca exista exceptii, acum simte-te in ce categorie esti) nu pot vorbii cu parintii precum cu niste prieteni, poate din vina generatiilor foarte diferite, si avand minti diferite si ohhh nu mai spun de gusturi cat pot fi de diferite..probabil asta e vina certurilor, si sa nu uitam de orgoliu, astazi suntem prea mandrii ca sa il cedam mai ales in fata parintilor (bun exemplu : eu) si lucrurile decurg foarte ca lumea defapt.. oricand si din orice poate veni o cearta. nu sunt o sfanta dar nici o pacatoasa, dar eu macar pot vedea si pot scrie aici de ceva ce altii pur si simplu trec cu vederea, ca si cum ar fi orbi, ei sunt sufletele oarbe cu ochi care vad, eu sunt un suflet care vede, si asta doare mult mai tare, ma lovesc de realitate mult prea dur si mult prea direct.. asta e.. o sa invat din toate
dar o sa te iubesc maine, sau poimaine, si o sa te iubesc cat pentru o viata intreaga, cat pentru doua vieti, pana cand simt ca moarte ne desparte usor, pana simt ca am iubit cat sa fiu fericita de cand te-am cunoscut. te intrebi ce poate gandi si scrie o adolescenta inainte sa doarma? ei bine asta. tot se intreaba ce e cu adevarat iubirea, daca iubirea este chiar sentimentul cel mai puternic care le naste pe celalalte? se poate trai numai cu iubire? in lumea asta? care se gandeste numai la bani si cum sa faca bani si cum sa pastreze banii, este chiar sec, tot ce o inconjoara ii spune numai un nume, un nume care il iubeste, si care o viziteaza in vise, cand inchide ochii, cand ii zboara mintea aiurea uitandu-se pe un cer patat de stele murdare, totusi stalucitoare. crezi ca ea ar merita asta? asta fiind tot ce viseaza fetele de varsta ei, acea jumatate adevarata?
ei bine sa va spun o legenda, ca daca tot dam din supa in salata sa continui,
se spunea ca pe vremea zeilor, oamenii erau perfecti, nu aveau nevoie de iubire sau sentimente -bune-, erau cu totii narcisisti, se iubeau pe sine, si asa erau multumiti. zeii insa nu erau asa, ei aveau nevoie de iubire. asa ca, un zeu (sau zeita) a dat ca porunca, fiecare suflet a unui om sa fie injumatatit in 2, avand ca scop in viata sa isi gaseasca jumatatea.. de aici reiese faptul ca jumatatea ta este… nascuta in acelasi an cu tine, aveti multe chestii in comun, este acea persoana pentru care ti-ai ceda tot orgoliul (Tot) si tot felul 
legenda asta, chiar si pe mine ma surprinde -> mi-a spus-o profa de romana, uneori o fi ea mai dura.. dar pur si simplu momentul asta a fost superb.
de multe ori lumea spune, sa ii zicem expresie, “te iubesc pana pe Luna si inapoi” dar are sens? iti exprimi iubirea, dragostea, prin distanta Lunii de Pamant? dar ce legatura are distanta cu iubirea? poti iubi intradevar la distanta, dar asta ar contrazice -ochii care nu se vad se uita- totusi probleme de la caz la caz, dar deja asta e off-topic.
ei bine, a venit asaaa, o zi, in care si eu am spus aceasta “expresie”, pur si simplu mi-a iesit din inima. i-am spus-o Lui, si el mi-a spus-o mie inainte sa dorm, totusi am adormit destul de greu. mare mi-a fost mirarea ca atunci cand m-am trezit, m-am trezit pe Luna, si cu cat mi se dau mai multe raspunsuri, cu atat mai multe intrebari vreau sa pun, de ce Luna se vede uneori aurie?! totul aici este alb si pur, imaculat si inocent. sunt si alti oameni aici, cate doi, cupluri. si ei au adormit si s-au trezit aici. printre siluetele lor vinovate de simplitate, il vad pe El si imi dau defapt seama ca prin “te iubesc pana pe Luna si inapoi” te leaga de cel caruia i-o spui, si ti-o spune asemenea, dar nu va duce de exemplu pe Venus- planeta iubirii, senzualitatii etc etc.. , nu va duce nici intr-un loc pe Pamant- unde orice alt om ar putea sa va strice orice plan, pentru ca asa sunt oamenii, ma rog, majoritatea, adica destui, va duce in locul acesta departe, unde totul e simplu si alb, unde nu ai nevoie decat de persoana care o iubesti si te iubeste, unde lumea “sta in patratica ei” pentru ca nu ai nevoie de mai mult, sau de altceva, e un loc simplu, un loc in care nu exista egoism, ura si altele..
du-ma aici, si voi fi a ta pentru totdeauna
sunt aproximativ 6,826,500,000 de oameni in lume. unii sunt speriati sau nesiguri,unii spun minciuni ca sa faca fata celorlalti.altii pur si simplu nu accepta adevarul,sunt buni,rai. aproape 7 miliarde de suflete. iar cateodata…iti trebuie decat unu.
“When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down “happy”. They told me I didn’t understand the assignment.
I told them they didn’t understand life.”
— John Lennon
nu mi-asi permite chiar sa il comentez, pentru ca eu nu ma compar cu John, era pur si simplu un geniu..
azi mi-a venit totusi o idee, sa imi aduc aminte cu greutate parola si numele cu care ma bagam pe wordpress, blogul nefolosit de 1 -2 ani. a trebuit sa il curat de posturi vechi si neinteresante si lipsite de culoare, eh ce sa fac eram si eu pici cand blogu asta era proaspat, anyhow l-am redeschis pentru a-mi scrie parti din viata, prostii, chestii neinteresante, care nu mor sa fie citite de toata lumea, ci doar eu sa le scriu si sa ma simt relaxata ca m-am descarcat pe ceva, becouse faza veche cu jurnalul si pixul cu puf roz nu mai imi tine… scriu urat si mi-e lene sa scriu cat asi scrie cu o tastatura si un calculator, ehhh acum nu voi scrie eu ce s-ar scrie in “jurnalul cu cheita” , stiu ca orice asi scrie aici s-ar putea lua impotriva mea
totusi am reusit sa fac ce mi-am propus, sa te scot din toti dracii posibili, sa te fac sa ma urasti cel mai mult si sa ma chinui pe mine insami, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult din tot tabloul acesta, a fost ceva mic, si simplu, sau poate foarte complicat si sarit de pe fix dar privirea ta.. a fost toata piesa.Ochii tai imi studia micul corp de sus pana jos, fixandu-se pe fumul care imi iesea de pe nari, probabil ma injurai in gand, dar aici nu pot zice prea multe, nu pot sa-ti citesc gandurile. privirea ta ma sfasia pe dinauntru… o stiam ca pe o privire blanda, dulce, simpatica, dar niciodata nu am vazut-o asa.. dementa, rea, geloasa, reuseai doar cu un aruncat de priviri incruntate sa ma faci sa ma urasc. Reuseai sa ma faci sa imi para rau pentru tot, pentru tot ce a existat si exista inca, reuseai sa faci multe, doar uitandu-te la mine, doar holbandu-te. Te uitai la mine. Te uitai cum imi neglijesc viata. Si .. ca final, ai reusit sa ma faci sa am cosmaruri, vise urate, si sa nu pot sa dorm, totusi a trebuit sa accept ce am facut eu, ce ai facut si tu, sa zic -hai ca trece, nu ne vom mai vorbi niciodata, nu ne vom mai vedea niciodata- dar m-am inselat amarnic.. ne vedeam oriunde, pe strada, la cafenea, la bar, in parc, absolut oriunde si totusi, m-am inchis in mine, fara sa auzi ceva de mine in acea perioada.
Leo: Cookie: Fomeie=>Uneori oarecum ciudata, dar in mare parte linistita, ma sperie cand grohaie
Leo: a..
Leo: e inalta
Leo: si obisnuiam sa o numesc copac^^
Leo: si.â
Leo: ii place junkfud veri mush
Didi: deci..cuki..prietena perfectaa..stie sa te faca sa te simti bine in momentele grele…e aproape mereu .dar se supara si repede…e prietena ideala..CUKII
Nicole- o adolescenta cam ciudata… multi oameni mor din cauza ei si se uraste pt asta, in ea se ascund niste puteri ciudate…
Usa se auzi trantindu-se puternic de perete… O fata cu ochii negrii si par lung pana la mijloc ce-i trecea peste spatele gol si rece isi facu aparitia…
Se uita la prietena ei care zacea pe jos intr-o balta de sange “- Nu te-ai saturat sa te tot joci cu oamenii?”
Nicole isi intoarse privirea spre ea “- Nu e treaba ta ce fac eu.”
“- Da… ai dreptate… daca maine anu te omoara nu e treaba mea… o sa fiu foarte calma… ce flori sa iti aduc la inmormantare? ” se prosti ea zambind si clipind din ochi “- Hmm… sa fie oare trandafiri? Aa… stiu… papadii iubita, ca alea iti plac…” chicoti incet cu mana la gura si apoi incearca sa o ajute sa se ridice…
“- Lasa-ma! Nu vreau sa ma ajuti!” urla Nicole smucindu-si mana.
“- Bine draga, eu plec, te las aici, sper sa putrezesti.” si iesi din camera ca un fulger.
Nicole ofta trista suspinand, apoi se ridica de jos si se indreapta spre geam… il deschise…
Vroia sa plece de acasa… ochii ii jucau in cap… brusc ameti si cazu pe podea, siroaie de lacrimi cadeau din ochii ei…
*
Usa se deschise din nou … “- Mai ai de gand sa bocesti mult stand ca o aurolaca pe jos? ” o intreba aceeasi fata de mai devreme.
“- Nu..” raspunse ea stergandu-si lacrimile si ridicandu-se de jos, “- Vreau sa mor…”
“- Am crezut mereu ca esti nebuna, dar acum imi dau seama ca defapt esti o ciudata picata din cer, tu habar nu ai ce se intampla in viata ta, mai devreme ai omorat un om! Si nu e primul… cum reusesti sa ii omori asa ?”
Nicole incerca sa se abtina din plans, “- Stiu ca sunt anormala… Stiu ca le distrug vietile tuturor… Stiu ca nimeni nu ma iubeste… Si ca toti zic ca sunt o nebuna…”
Fata se apropie de ea si o lua in brate, “- Esti prietena mea, Nicole… eu tin la tine si o sa incerc sa te ajut.”
“- Sa ma ajuti? Cu ce? Tot timpul te iei de mine !” zbiera la ea impingand-o si lovind-o brutal cu spatele de usa mobilei “- Scuze… nu am vrut… te doare?”
“- Intr-o zi … o sa ma omori si pe mine… te cred in stare…”
Nicole se puse in genunchi langa ea
“- Nu o sa iti fac niciodata vreun rau tie…”
“- Sa te cred?” dadu ea din cap asteptand un raspuns pe care nu il mai primea… se uitau una la alta fara sa stie ce sa faca sau sa zica
“- Eu… o sa ies afara…” zise Nicole incercand sa schimbe subiectul.
“- Bine… ai grija pe cine mai omori…” si schita un zambet fals batand-o cu palma pe umar.
“- Promit ca de data asta nu o sa mai fie victime.”
Afara se innopta, se puse pe o banca din fata liceului picior peste picior cu capul in sus privind cerul si gandindu-se la viata ei pana in momentul respectiv…
O voce groasa se auzi “- Nu iti e frica sa stai la ora asta aici singura?” un barbat se ivi in fata ei.
Nicole nu il baga in seama, continua sa se uite la cer, el o apuca de mana “- Hai sa te duc acasa…”
“- Lasa-ma in pace, ce mama naibii te-a apucat? ” incerca sa scape din mainile lui dar in zadar… “- Ti-am zis ca te duc acasa… acasa la mine.” . Fata nu se mai putea controla iar ochii i se inrosira, barbatul se sperie de privirea ei “- Ce naiba te-a apucat? Ai turbat cumva?” intreba el tremurand de frica. Nicole scoase un ragnet apoi ii infipse mana (gheara) in stomac… Acum privea sangele ce se scurgea usor in jos.
Se puse in genunchi langa trupul lui “- Ce am facut?” apoi o lua la goana.. incepu sa isi revina, ghearele i-au disparut si ochii aveau din nou vechea lor culoare.
Cand a ajuns acasa s-a aruncat in pat plangand. Niste pasi se auzeau venind spre ea, “- Ia zi, pe cine ai omorat?”
Nicole isi ridica capul de pe perna “- Un barbat…” zise ea ocolindu-i privirea “- Si nu e nevoie sa imi mai tii iar discursurile alea lungi ca sunt satula…”
S-a pus langa ea si a inceput sa ii mangaie suvitele de par “- Sincera sa fiu.. nici nu am ce sa mai zic.. intr-o zi o sa sfarsesti rau… imi pare rau pentru tine…” se ridica si iesi din camera inchizand usa in urma ei.
Nicole a stat toata noaptea intinsa pe pat fara sa se miste, cu capul pe perna si cu ochii deschisi, care se faceau cand rosii, cand verzi, apoi brusc au revenit la culoarea normala de ochi caprui.
*
In dimineata urmatoare cand deschise ochii, o lumina puternica o orbii, se ridica din pat, isi tranti pe ea o bluza si o fusta si iesii afara sa se plimbe.
Privea lumea din jurul ei, si incerca sa zambeasca si sa para fericita, dar realitatea o lovea de fiecare data. Fara sa isi dea seama pe unde calca, se impiedica de o piatra si cazu peste un baiat.
“- Ups… nu am vrut.” se scuza ea uitandu-se direct in ochii lui, stand intr-o pozitie cam ciudata.
“- Nu-i nimic… poti sa te dai de pe mine, te rog .. ?” zambi el dulce, “- Ma cam doare..”
“- Aaa… da… cum sa nuu??” se ridica, rosie la fata si isi mai ceru scuze inca o data.
“- Nu-i nimic, nu ai de ce, apropo, eu sunt Brad, incantat.”
Ea zambi senin, “- Nicole… de asemenea…”
“- Si ce cauta o fata asa frumoasa ca tine pe aici?” o intreba ei bagandu-si mainile in buzunar si zambi fermecator.
“- Aaa… deci… asta e tactica ta sa ma agati.” sari Nicole cu gura.. razand.. “- Nici macar nu m-ai cunoscut bine si deja vrei sa ma bagi in patul tau.” chicoti ea dand din cap.
Brad incearca sa se apere “- Nu sunt genul ala de baiat, eu sunt un tip serios. ” se lauda el dandu-se pe langa ea.
Nicole sta putin pe ganduri, “- Hmmm… stii? Esti cam dragut.”
Brad se lumina brust la fata, “- Chiar crezi asta, puicuto… adica.. cum te cheama? ..” schimba repede subiectu cu fata rosie ca a unui rac fiert.
“- Oh… ai uitat deja?” se enerva ea, “- Acum 4 minute ti-am zis… mda..”
“- Ok ok, sorry… chiar imi pare rau..” se intrista Brad.
Nicole pufni in ras, “Nu-i nimic.”
“- Da pai.. de ce razi?” intreba el scarpinandu-se in cap.
“- Asa.. nu am voie si eu sau ce?”
Brad facu o moaca de ingeras “- Nu va inteleg pe voi fetele..” apoi isi schimba figura intr-un diabolic “- Iesi cu mine diseara?”
“- Hmm.. nu stiu ce sa zic.. e cam repede.. ee.. totusi nu am ce sa pierd. Sper.”
“- Asa ziceam si eu.”
“- Of of.. am acceptat si eu o intalnire cu tine si acum te dai mare macho.” zise ea dandu-si ochii peste cap.
“- Nu e adevarat.” se impotrivi el.
“- Bine, bine.. unde vrei sa ne intalnim?” intreba Nicole plictisita.
“- Pai, tu alegi, hmm, in fata aici la ora 8:00 seara e bine? “
Fata se uita la el lasand botu “- Hmm.. asa tarziu? Ai planuri pentru diseara iubitel?”
“- Ooo, pai, mergem, mancam si ne plimbam. Doar atat.” zise el zambind smechereste.
“- M-ai convins.. Ok.. ne vedem diseara, sper sa nu iti vina alta idee.”
Cand intra pe usa casei nu putu sa nu o observe pe prietena ei stand sprijinita de tocul usii de la sufragerie, “- Ia te uita… ai venit si tu acasa, unde ai fost ? Au trecut cateva ore de cand ai plecat.” o intreba ea batand din picior nervoasa.
“- Am fost sa iau o gura de aer.. Nu am voie?”
Fata se indrepta spre ea, “- Bineinteles ca nu ai voie, esti un animal prea periculos sa iesi in lume draga.”
“- Animal? Sunt un om ! Ca tine si ca toti ceilalti..”
Incepu sa se invarte in jurul ei, “- Hmm.. nu asi fi asa de sigura, vrei sa iti zic eu ce esti? O ciudatenie rea si fara suflet.. care omoara cu sange rece..”
“- Inceteaza! Gata! Termina! Am si eu un suflet.. chiar daca e pustiu si trist.”
“- Nu am de gand sa incetez.. pleaca din casa asta!! M-am saturat sa locuiesc cu o criminala!!” se indrepta spre usa si o deschide.
Nicole se apropie de ea, sireata ca o pisica, privind-o cu ura, ochii ei se facura din nou culoarea rosului aprins si unghiile i se lungira, “- Mi-ai zis ca o sa imi fi prietena mereu… mincinoaso..” si intr-un moment de slabiciune ii infipse gheara in gat despartindu-i astfel trupul de cap si lasand-o moarta in pragul usii plina de sange, “- Uite ce m-ai obligat sa fac… acum esti multumita?” ii vorbi Nicole de abia respirand, “- Din cauza ta s-au intamplat toate astea.”
*
Niste urechi mici si stufoase isi facura aparitia printre parul ei des si blond, fara ca ea sa le observe, si o coada lunga se ivi prin fusta ei scurta.
“- Ce mai e si asta ?! Ce mi se intampla??” se intreba ea speriata… “- CE-I CU CHESTIA ASTA???”
Sfarsitul partii I
