poze, raze si extaze

uneori imi vine sa intru intr-o camera mica, goala, si sa ma descarc, sa tip pana simt ca totul a iesit din mine, toate amintirile, tot prezentul, si viitorul, sau sa ma urc pe un bloc de 14 si sa se repete scena. pentru ca mereu dupa ce mi se umple paharul am altul si se umple si el si tot asa…pana cand din mine se va revarsa o cascada, dar nici asta nu stiu, pentru ca sunt facuta sa tolerez, si sa suport, si cele mai oribile faze… din partea prietenilor, parintilor? probabil, cum am spus, asa sunt creata, sa accept orice moft al oricui, dar intradevar am si eu momentele mele, dar nu fac pe nimeni sa planga, si nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar cand vine atata ura din atatea parti si colturi ale lumii asteia ce mai poti face… cedezi sau suporti, accepti si continui, vezi pe altii si indrumi, ai grija si treci mai departe, sau cel putin asa decurge viata mea, mereu ma plictisesc de monotonie, dar daca fiecare om spune ca -asta e felul meu de a fi, nu ma poti schimba- pot aproba, si spune asemenea ca uite.. asa trec eu fara sa ma plang prin fel si fel.
o prietenie e defapt ca o floare pretioasa, nu o poti uita pe masa.. nu poti sa crezi ca ea se dezvolta singura, trebuie sa o ingrijesti, sa o uzi, si apoi poti vedea cat de frumoasa poate creste – aici l-am citat pe John Lennon(nu ma compar cu el, il citez), dar.. m-am gandit si la acest citat, tu poti avea grija de “floare” dar cealata persoana? de cealata nu este zis nimic.. ca si cum nu ar avea nicio obligatie, dar sa ingrijesti o prietenie nu este o obligatie, sti..nu poti trai fara un umar pe care poti plange, un umar pe care poti barfi, un umar pe care poti bea, un umar pe care sti ca e acolo pentru tine, oriunde, si in umbra ta, si ca oricand ai ceva pe suflet si te framanta, poti sa ii spui acestui umar, si sti ca te asculta.
problema cu adolescentii de azi (sau din toate timpurile, eu nu am calatorit in trecut sau in viitor, si pot spune ca exista exceptii, acum simte-te in ce categorie esti) nu pot vorbii cu parintii precum cu niste prieteni, poate din vina generatiilor foarte diferite, si avand minti diferite si ohhh nu mai spun de gusturi cat pot fi de diferite..probabil asta e vina certurilor, si sa nu uitam de orgoliu, astazi suntem prea mandrii ca sa il cedam mai ales in fata parintilor (bun exemplu : eu) si lucrurile decurg foarte ca lumea defapt.. oricand si din orice poate veni o cearta. nu sunt o sfanta dar nici o pacatoasa, dar eu macar pot vedea si pot scrie aici de ceva ce altii pur si simplu trec cu vederea, ca si cum ar fi orbi, ei sunt sufletele oarbe cu ochi care vad, eu sunt un suflet care vede, si asta doare mult mai tare, ma lovesc de realitate mult prea dur si mult prea direct.. asta e.. o sa invat din toate